Comentând
ceea ce i se întâmplă fratelui său, Traian Băsescu a
decretat că nu omul Mircea Băsescu e de vină, ci
anturajul. Oare și-a ales fratele președintelui acest
anturaj sau i-a fost creat de fratele său ?
Înainte
de a declara că este îngrijorat de calitatea anturajul
fratelui, Traian Băsescu ar trebui să se îngrijoreze de
ceea ce a făcut el timp de două decenii și de anturajul
pe care el i l-a ales. Ce interes ar fi avut omul
de afaceri Mircea Băsescu de la Constanța să se înrudească
cu clanul Bercea Mondialul din Olt dacă fratele său n-ar
fi fost politician de top și n-ar fi avut nevoie de
voturile romilor ? Cine ar mai fi făcut din căpușa Marian
Căpăţână (intermediarul
dintre Bercea Mondialul și Mircea Băsescu) lider
al PDL și candidat pentru un loc la Senat ?
Pe
24 august 2009, Sorin Roşca Stănescu a scris pe blogul său
că printr-un document secret S-58/28 aprilie 2009 Traian
Băsescu, în calitate de şef al CSAT, a decis ca România să
achiziționeze, fără licitaţie şi fără concurs de oferte,
un sistem de rachete AA cu rază scurtă şi foarte scurtă de
acţiune (SHORAD/VSHORAD) de la concernul francez MBDA.
Premierul Emil Boc a emis o Hotărâre secretă de Guvern cu
numărul S-588/13 mai 2009, prin care se decidea că
valoarea acestui contract să fie de 250 milioane euro, cu
o extindere de încă 150 milioane. Roşca Stănescu afirma că
pe piaţa armelor, preţul pe care urma sa-l plătească
România a fost „încărcat” cu 80 milioane euro, comision pe
care urma să-l încaseze o firmă de consultanţă și
intermediere ( Desinco ), în care figura ca acţionar
fratele preşedintelui, Mircea Băsescu.
Lumea
vânzătorilor de arme fiind un club select, format din
generali activi sau în rezervă, alături de importanţi
ofiţeri acoperiţi, toți specialişti în sectorul de
Apărare, în ea nu poate pătrunde cineva din afara
grupului. Fără nicio legătură cu acest domeniu, Mircea
Băsescu a fost împins la înaintare de fratele său,
ajungând peste noapte în topul afacerilor cu arme care
erau cu atât mai rentabile, cu cât beneficiarul era statul
român, condus de fratele Traian Băsescu, Mircea Băsescu
intrând în posesia a 30% din acțiunile firmei Defense,
Security and Intelligence Co (Desintco ). ”Anturajul” lui
Mircea Băsescu era format din ceilalţi acţionari ai
Desinco : Cristian Geamănu, col. ( r.) SPP Romeo Oiţă,
gen. (r.) Ion-Eftimie Sandu, fost locţiitor al şefului
Departamentului pentru Armamente din MApN şi
Maria-Cristina Cazacu, fiica col.( r.) ing. Aurel Cazacu,
fost şef la Romtehnica şi Romarm, pe atunci şef al
Direcţiei Producţie de Apărare din Ministerul Economiei,
condus de Adriean Videanu. Dezvăluirile lui Sorin Roșca
Stănescu l-au obligat pe premierul Emil Boc să semneze
Hotărârea de Guvern S-962/26 august 2009 (secretă), prin
care desfiinţa prima hotărâre, cea din 28 aprilie 2009 și
afacerea lui Mircea Băsescu a picat.
Pe
28 august 2009 același Sorin Roșca Stănescu publica o
anchetă jurnalistică referitoare la o presupusă operaţiune
de trafic internaţional cu muniţie, în care fratele
preşedintelui ţării, Mircea Băsescu, era implicat și care
s-a transformat în „Scandalul Băbeni". Povestea se învârte
în jurul unui contract de aparentă delaborare (extragere a
pulberii explozive) a muniţiei din Taiwan ( 1.884 de tone
), derulat de firma Oxo Network Srl, în locul
câștigătorului licitației, compania Maxam Europe SA (din
Spania), admisă la licitaţia din Taiwan tocmai prin dovada
propriei capacităţi de delaborare a întregii cantităţi de
muniţie (4.000 t). Maxam a direcţionat ilegal unul din
cele cinci vapoarele cu muniţie către România, prin firma
de apartament Oxo care aparţinea locotent-colonelului (r)
Cornel Purcărea, patron al societăţii Romagro. Contractul
cu Taiwanul prevedea ca întreaga cantitate de muniție să
ajungă la sucursala Maxam din Bulgaria, adică la fabrica
de muniții de la Smyadovo.
Oxo
Network nu era autorizată de ANCEX pentru a derula astfel
de activităţi în Romania şi prin urmare nu avea nici
licenţă pentru introducerea vaporului încărcat cu muniții
în rada portului Constanţa, pe 19 ianuarie 2009. ANCEX
este autoritatea naţională în domeniul controlului
exporturilor şi importurilor de produse strategice şi care
autorizează şi licenţiază agenţii economici pentru a
desfăşura operaţiuni de comerţ exterior cu aceste produse.
Pentru a derula aceste operaţiuni, agenţii economici
trebuie să obţină mai întâi o autorizaţie eliberată de
ANCEX, valabilă un an de la data emiterii.
În
vederea autorizării anuale, agenţii economici depun la
ANCEX o serie de documente obligatorii, necesare obținerii
avizului de la MApN. Pentru fiecare operaţiune de
import-export, agentul economic autorizat de ANCEX este
obligat să solicite în plus o licenţă, printr-un formular
tipizat, însoţit de o serie de documente: Certificatul
internaţional de export (emis de autoritatea competentă
din Taiwan, în cazul nostru şi adresată autorităţilor
bulgare), Certificatul de control al livrării (în care
destinaţia finală a mărfii a fost trecută de Taiwan:
fabrica de armament Smyadovo Bulgaria) şi Declaraţia
destinatarului final sau End-User (prin care importatorul
Maxam-Bulgaria se obligă să nu re-exporte proiectilele din
Bulgaria în altă ţară).
Practic,
o licență de import în condițiile date era imposibil de
obținut legal de către firma Oxo. Cu toate acestea, pe 11
februarie 2009, Oxo Network a cerut licenţa de la ANCEX,
fără a anexa şi documentele necesare pentru importul de
muniţie (şi fără a avea în prealabil şi autorizaţia de a
executa acest tip de operaţiuni ) şi obţinut-o a doua zi,
cu toate că termenul de acordare legală a autorizaţiilor
de import este de 60 de zile de la momentul depunerii ei.
Mircea
Băsescu, proprietarul firmei Ice Age, a asigurat utilajele
pentru descărcarea la locul depozitării containerelor de
muniţie şi manipularea containerelor de pe vapor pe cheu
şi de acolo în propriile spaţii de depozitare, apoi câteva
zile mai târziu, pe camioanele de transport. Contrar
legislaţiei în vigoare, Oxo Network a desemnat ca firmă de
handling pe Ice Age, despre care ştia că nu deţinea
autorizaţia pentru manipularea şi depozitarea bunurilor
periculoase, ocolind în mod deliberat toţi operatorii
autorizaţi în acest domeniu din portul Constanţa. Contrar
prevederilor Codului Vamal, marfa a stat nevămuită în
spațiile de depozitare improprii ale firmei Ice Age din
portul Constanţa, ea fiind vămuită abia după ce a ajuns la
Băbeni, în judeţul Vâlcea. Ce alt rol putea avea Mircea
Băsescu în această combinaţie, dacă nu acela de a deschide
uşi, ca frate al preşedintelui României ?
Să
vedem care a fost ”anturajul” pe care Traian Băsescu i l-a
creat fratelui său în acest caz. Locotenentul-colonel (r)
transmisionist Cornel Purcărea a trecut în rezervă în anul
1995, un an mai târziu intrând într-un parteneriat cu
câţiva oameni de afaceri din străinătate în societatea
Romagro Cereal. Se presupune că în spatele lui Purcărea
s-ar fi aflat generalul israelian (r. ) Shlomo Elia, actor
de primă mână pe piața traficului de arme din Africa, în
perioada 1995-2002, care la rândul său l-a avut subordonat
și apoi partener de afaceri pe lt. col. (r.) Shimon Naor,
patronul Quick Aero Service din România.
Teodor
Meleșcanu a fost ales parlamentar în noiembrie 1996, pe
listele PDSR, pentru ca în 1997 să creeze Alianța pentru
România ( ApR ) pe care a subordonat-o președintelui Emil
Constantinescu și guvernului CDR. Patru din oamenii din
nucleul de bază al lui Meleșcanu fiind
locotenentul-colonel (r.) Cornel Purcărea,
locotenentul-colonel (r.) Sorin Stoicescu, amiralul (r.)
ing. Plaviciosu ( fost director adjunct la Direcția
Armamente a MApN ) și colegul său, generalul (r.) Marius
Opran.
Sorin
Stoicescu a fost până în 1997 inspectorul șef al Aviației
Civile, fiind la curent cu traficul de arme derulat pe
aeroportul Otopeni, după care a fost plasat de Cătălin
Harnagea pe postul de director Operațional al Aeroportului
Otopeni. Din această postură, Stoicescu a aprobat, în
numele Senatului României, închirierea Salonului Oficial
al aeroportului pentru senatorul Teodor Meleşcanu în data
de 16.04.1998, exact în intervalul orar în care aeronava
IL-76 din ”Țigareta II” trebuia să aterizeze ( 22.00-23.00
). După aterizare, Shimon Naor, patronul Quick Aero
Services a cazat pentru odihnă echipajul avionului IL-76
la hotelului Erbaşu. Hotelul aparţinea omului de afaceri
Mihai Erbasu, vicepreşedinte al ApR și mâna dreaptă a lui
Teodor Meleșcanu. La rândul său, în calitate de ministru
al Transporturilor, Traian Băsescu știa prea bine că
avionul din ”Țigareta II” decolase gol, ultimul din acea
zi de pe aeroportul Ostend din Belgia și că venise la
Otopeni pentru a încărca arme.
Ca
să facă scăpată rețeaua de traficanți de arme compusă din
generali care aveau conexiuni externe, Traian Băsescu l-a
numit fix pe Ţocu Vasile-inspectorul şef al Aviaţiei
Civile, implicat și el în spargerea embargoului ONU cu
armament, alături de generalul-locotenent Ion Magdalena,
să facă o astfel de anchetă administrativă, încât să
șteargă toate urmele armelor. Raportul mecanismului ONU de
monitorizare a aplicării embargoului cu arme Angolei, se
referă la un avion Il-76, identic cu cel din ”Ţigareta
II”, încărcat cu arme la platforma militară pe 28.03.1996
şi care a avut număr de cursă MRV 601/2. Mai precis 2.000
de arme automate de război cal. 7,62 mm, fabricate în
România. Consiliul de securitate ONU a aflat aceste
detalii odată cu sechestrarea acestei mărfi, destinată
rebelilor Unita din Angola, stat aflat sub embargou.
Constatând totodată că pentru înşelarea oficialilor ONU,
România a folosit end-usere (certificate de utilizator
final) false.
Așa
că din ordinul lui Traian Băsescu, Țocu trimitea adresa
din 17 iulie 1998, către directorul aeroportului civil
Bucureşti-Otopeni, prin care cerea toate documentele de
evidenţă din anumite zile din anul 1996, ale unor aeronave
parcate la platforma bazei militare Otopeni. Fapt ce
dovedește că Țocu cunoştea precis care fuseseră zborurile
speciale încărcate cu arme. Iar documentele solicitate
prin acea adresă n-au servit scopului menţionat în
preambul ci ștergerii oricăror urme de arme, documentele
respective nemaiapărând vreodată în dosarul cauzei.
Între
documentele enumerate de Țocu figurează Fişa de taxare a
zborului MRV 601/2 din 28.03.1996, amintit mai sus de ONU.
Aeronava a fost parcată tot la platforma militară a
aeroportului Otopeni (PARCAT LA SUD - codificare a
platformei bazei militare, aflate la sud de pistă şi de
platformele aeroportului civil). Comandant adjunct al
aeroportului civil Otopeni era la acea dată Ţocu Vasile,
cel care în 1997 a fost promovat de Traian Băsescu
inspector şef al aviaţiei civile pentru merite deosebite
în traficul cu arme.
Contractul
lui Purcărea cu Mircea Băsescu a fost semnat, nu pe 19
ianuarie 2009, adică la sosirea în port a vaporului cu
muniție din ”scandalul Băbeni” la Constanța, ci mult mai
devreme, pe 19 decembrie 2008, la București, cel mai
probabil în biroul ministrului Apărării. Ca o coincidență,
ministrul Apărării era în acea zi Teodor Meleșcanu. Tot ca
o coincidență, audierile în comisia de Apărare a
Senatului, în ”scandalul Băbeni” începute pe 8 septembrie
2009, au fost conduse de președintele acesteia, senatorul
PNL Teodor Meleșcanu și s-au încheiat două luni mai
târziu, fără redactarea niciunui raport înaintat Biroului
Permanent al Camerei. Nu mai e nicio coincidență că la
începutul lui 2012, Teodor Meleșcanu a fost numit director
la SIE de către Traian Băsescu, ca o recompensă la un
serviciu anterior.